Ce sunt dârele albe lăsate de avioane pe cer. Controversa reapare periodic pe internet
Dârele albe lăsate uneori de avioane pe cer nu sunt ceea ce credem, spun conspiraționiștii. Aceștia le mai numesc chemtrails, de la denumirea în limba engleză a dârelor sau urmelor de condensare, contrails.
Teoria conspirației Chemtrails a apărut în anii 1990 și a devenit din ce în ce mai la modă, odată cu răspândirea rețelelor de socializare. Facebook abundă în postări apocaliptice despre urmele așa-zis toxice, lăsate pe cer de aeronavele care le-ar pulveriza intenționat, asupra populațiilor fără apărare.
Ce sunt de fapt urmele de condensare?
Altitudinea de croazieră a avioanelor comerciale este între 9.400 și 11.600 m, adică acestea zboară în straturile superioare ale atmosferei, unde temperaturile sunt foarte scăzute, sub punctul de îngheț al apei. În urma avionului apar aceste urme de condensare, create prin înghețarea particulelor de apă existente în atmosferă în jurul unor nuclee de condensare lăsate în urmă de procesul de combustie sau a unor particule de praf din atmosferă „stârnite” de motor.
Acestea pot să dispară, uneori foarte rapid, însă în anumite condiții atmosferice urmele de condensare sunt persistente. Dacă atmosfera este încărcată de vapori, urmele rezistă chiar și o oră, pentru că saturația mare de apă împiedică gheața să sublimeze. Între timp, vântul le poate deplasa sau împrăștia, dându-le aspectul lat clamat de Olivia. Numărul mare de avioane care zboară într-o anumită zonă (mai ales că se folosesc culoare de zbor) multiplică numărul urmelor de pe cer.
Chemtrails sunt contrails. Chemtrails nu există.
În realitate, urmele de condensare reprezintă un tip artificial de nor care a apărut odată cu inventarea motorului cu reacție. De la fenomenul care le dă naștere, respectiv condensarea, a apărut numele de contrails.
„Urmele de condensare nu sunt ceva nou. Acest tip artificial de nor a început să fie observat din momentul în care oameni au început să zboare folosind motoare cu reacție. “Urmele de condensare” se formează atunci când gazele (în principal vapori de apă) care părăsesc motorul avionului se amestecă cu aerul mai rece din mediul înconjurător ceea ce duce la formarea cristalelor de gheață. În funcție de caracteristicile mediului înconjurător, “urmele de condensare” pot fi observate pentru un timp scurt sau pentru perioade mai lungi.
Altfel, dacă aerul este foarte uscat, atunci cristalele de gheață se vor transforma în vapori de apă iar “urmele de condensare” vor dispărea în câteva minute. Dacă în schimb avionul trece printr-o regiune în care aerul este umed atunci “urmele de condensare” vor avea un timp de viață mai mare iar în timp lățimea lor va crește. (În acest caz este destul de greu de diferențiat între “urmele de condensare” și norii de tip cirrus care se formează în mod natural). În ceea ce privește compoziția chimică a “urmelor de condensare” ele sunt în principal formate din vapori de apă, la care se adaugă dioxid de carbon și cantități foarte mici de hidrocarburi nearse, oxizi de azot și particule de funingine. Nu avem de-a face cu amestecuri de substanțe folosite în scopuri militare”, explică cercetătorul științific Bogdan Antonescu, pentru factual.ro.
