Incredibilele relatări ale chirurgului oncolog clujean Dan Eniu, un om de o bunătate providențială! Paciente cu cancer au spus că au avut o Iluminare și au înțeles tot

Incredibilul chirurg oncolog clujean, Dan Eniu, o somitate medicală recunoscută la nivel național, a vorbit despre cazurile de cancer care ajung să înțeleagă ce e important în viață. Boala i-a făcut pe mulți să își dea seama că trebuie să pună viața pe primul loc.

”Nu este neapărat o condamnare, în mod cert, și este cu siguranță o provocare. Problema principală în cancer este momentul diagnosticului. Cancerul are o evoluție de la momentul apariției, care este o întâmplare, o mutație, o schimbare într-o celulă. O singură celulă, în care se întâmplă ceva. Acest ceva, care se numește oncogeneză, carcinogeneză, are un determinism multifactorial. Nu știm exact. Sunt factori genetici importanți.

Asta ce înseamnă? Înseamnă că sunt anumite persoane predispuse printr-o slăbiciune a corpului lor, a genelor, a softului lor. Dar sunt altele la care nu există nici o predispoziție, nici un factor de risc. Este pur și simplu o întâmplare legată de o expunere la carcinogen chimic, la radiații, la stres, la virusuri oncogene. Deci, diverse cauze sau combinații. Are un pic de slăbiciune și un pic de expunere.

Indiferent de toate acestea, poate să nu se întâmple nimic. Poate să fie și agentul carcinogen, poate să fie și partea slabă care ține de corp și să nu se întâmple. Pentru că există mecanisme de control, mecanisme de protecție. Sau se poate întâmpla să fie bolnavă o celulă și automat ea să fie eliminată de către cele care ne vindecă. De aia zic, factorul întâmplare îi spunem noi, joacă un rol important.

Dar, de fapt, e un cumul de factori. Și de la acest moment până la deces, evoluția este tot spre agravare și are o anumită durată. În această durată, la un anumit moment, se pune diagnosticul.

Fie că bolnavul sesizează ceva și cere ajutor, caută pe net, uită am probleme astea ce să fac. Sau merge la medicul de familie sau au mai auzit, sau așa. Sau sunt situații în care bolnavul, pacientul, simte că are ceva, dar neglijează, ascunde, neagă. În primul rând, negarea este. Da, da, da, bun, dar am slăbit din cauza că am vrut să slăbesc. Am ținut regim, sau n-am mâncat nu știu ce sau am lucrat mai mult, sau nu m-am odihnit, sau s-a întâmplat, nu știu ce, sau nu știu ce, fizic, psihic, s-a întâmplat, în fine.

Și atunci vine târziu uneori că nu mai poate. Sau am avut și cazuri în care, iarăși, întâmplarea de care vorbim, care este îngerul nostru păzitor. O doamnă, de exemplu, și a însoțit o prietenă bună la mamografie, ca ea să nu meargă singură. Și atunci, fiind acolo, așteptând, păi zice să nu-mi fac și eu. Hai să-mi fac și eu, dacă toți sunt acolo. Se poate să mă luați peste rând. Da, se poate. Și găsește un cancer mamar de 5 mm, care este absolut vindecabil, curabil cu un gest minim chirurgical.

altele au visat, s-au avut un anumit stres și au zis: Trebuie să mă duc să-mi fac, să zicem, mamografie sau examen Papa Nicolau sau un anumit test, și în momentul ăla descoperă.

Sau am avut paciente care au zis: în jurul meu toată lumea are cancer. Ăia au murit, ăia o pățim, știu ce. Mă duc să mă caut. Și se duce și descoperă incipient. Deci sunt și elemente din astea.

Dar vreau să revin la întrebarea noastră, că divaghez prea mult. Spuneam de acest moment în această evoluție, care e fixă. E fixă. Începe și se termină. Cu cât vii mai aproape de început, cu atâta șansele sunt mai mari de vindecare. Cu cât vii mai aproape de sfârșit, sunt mai mici sau zero. Sunt momente în care efectiv nu avem nicio putere asupra bolii, atât este de extinsă. Da, în acel moment este o condamnare. De acolo încolo, este doar în jos evoluția. Putem să o mai ameliorăm, să ușurăm suferința, deci alte elemente de nu mai putem opri boala.

Din acel moment este o condamnare, dacă vin atât de târziu. Dar în general există informație. Mu cred că e cineva care să nu fi auzit de un bolnav de cancer sau care o fi murit de cancer sau așa. Adică poți să mergi să ceri ajutorul și, din fericire, în România avem tot ce trebuie. Avem medici, avem protocoale, avem centre de diagnostic. N-ar trebui să fie o condamnare. Iar, ca provocare, și aici aș avea un comentariu: Am avut multe paciente, multe, dar îmi amintesc o doamnă din Chișinău sau nu știu de unde, dar din Republica Moldova, de undeva, care a venit la o consultație cu ceva cancer mamar destul de grav. A trebuit să facă tratamente complexe, până când s-a operat, și vine la control strălucitoare.

Cu totul alta, relaxată, îmbrăcată frumos. ”Domnul doctor eu sunt fericită că am avut acest cancer, mie mi-a schimbat viața. Eu sunt alta, am descoperit ce e important, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această boală”, zicea femeia, și am avut multe paciente care au zis: ”Pentru mine a fost ce aveam nevoie!”.

Doamna asta, de exemplu, cu multe firme, cu afaceri, cu fuga la București, fuga nu știu unde, acolo și acolo, zicea: ”Știți cum le-am lăsat pe toate. Mi-am dat seama ce este important, de ce, pentru ce să fac eu treaba asta!. Acum am grijă puțin de mine și de cei din jur, mă uit mult mai mult la cei din jur, să-i ajut, să văd nevoile lor. Nu fug permanent după ce? După o altă afacere, un alt business, un alt câștig!”. Zice mi-a schimbat viața. Sunt mult mai fericită”. a relatat chirurgul oncolog clujean Dan Eniu, la emisiunea lui Ionuț Dragotesc.