”Șoferul de suflet” din Satu Mare sau ”Îngerul de la volan”. 70.000 de kilometri parcurși pentru copiii grav bolnavi: Mă întreabă eu ce am de câștigat? Nu le vine să creadă

Marius Crișan, voluntar al Asociația Magic, este unul dintre cei doi „șoferi de suflet” din județul Satu Mare. Din 2020 și până astăzi, a parcurs aproximativ 70.000 de kilometri transportând copii diagnosticați cu boli oncologice sau alte afecțiuni grave către spitale și centre de recuperare. Povestea sa este una despre empatie, responsabilitate și un voluntariat care schimbă destine.

Un proiect născut din nevoie, în plină pandemie

Proiectul „Șoferi de suflet” a apărut în primăvara anului 2020, în contextul pandemiei, când restricțiile și riscurile de expunere erau majore, mai ales pentru copiii cu imunitate scăzută. Familiile acestora se confruntau nu doar cu boala, ci și cu lipsa unui transport sigur către tratamente.

„În unele cazuri, dacă nu mergem noi, copiii nu au cum să ajungă la tratament. Iar uneori, drumul acesta poate face diferența dintre viață și moarte”, spune Marius Crișan.

În cei cinci ani de activitate ai proiectului, voluntarii Asociației Magic au parcurs peste 4 milioane de kilometri la nivel național, ducând copiii de la domiciliu la spitale și înapoi acasă.

Drumuri lungi, povești greu de dus

Marius transportă copii din Satu Mare, Maramureș și Sălaj, iar cel mai lung drum l-a făcut în 2021, când a dus doi băieți și mamele lor până la Odesa, în Ucraina. Cel mai mic copil pe care l-a însoțit avea doar 2–3 ani.

Deși mulți dintre micii pacienți sunt surprinzător de veseli și comunicativi, există și momente extrem de grele. Unul dintre cele mai dificile drumuri a fost cu un băiat dintr-un sat de munte din Sălaj, epuizat de tratamente.

„Plângea și spunea că nu mai vrea la spital, că a obosit. Pe drum îmi cerea să opresc, să-l las la școală, să fie cu colegii lui. A fost cel mai greu drum pentru mine”, mărturisește voluntarul.

”Ajutorul pe care îl oferim noi pentru ei este foarte mare. Cel mai tânăr pacient pe care l-am dus a fost un băiețel din Maramureș, avea 2 sau 3 ani. E o minune de baiat, e altâta veselie si chef de viață n-am văzut în mulți copii sănătoși, doar într-un copil bolnav. Pe drum stand in scaunelul lui in spate mă tot întreba. ”Marius, ce faci?” Foarte simpatic. Mă simt bine așa pentru faptul că am putut să-i ajut știind că este un ajutor real pentru ei. Mă simt bine în pielea mea. Realizez că suntem foarte norocoși pentru că suntem sănătoși. Este foarte, foarte greu.

De multe ori mi-am pus întrebarea, cum aș reacționa, cum m-aș purta, ce aș face dacă aș fi în așa situație. Practic, nu ai alternativă.

Adică, ce să faci? Că n-ai ce face. Copilul e bolnav, trebuie să te lupți ca să se vindece. Deci n-ai alternativă. De obicei, mămicile își însoțesc copiii și, din punctul meu de vedere, sunt niște eroine.

Tot așa am dus un copil de 4-5 ani. Tot din Maramureș spre Cluj. Și la un drum au venit toți din familie. Erau ambii părinți și băiețelul bolnav și cu sora lui. Și pe drum tatălui m-a întrebat, ”Domnule, dar dumneavoastră cum de faceți drumurile astea? Adică ce aveți de câștigat?”. Nu, mă! N-am nimic de câștigat.

Adică, bine, clar sunt câștigat realizând cât suntem de norocoși, dar din punct de vedere material, absolut nimic, din contra. Adică asociația ne decontează nouă combustibil și atât, dar de lângă compostibil, știți bine că mai sunt și alte cheltuieli. Și tatăl ăsta nu mă înțelegea acum de, și tot insista, domnule, dar totuși, de ce? Adică care e motivația ta? Ai pe cineva? Ai avut pe cineva bolnav? Nu, domnule, n-am avut. E pur și simplu, simt eu că trebuie să ajut dacă pot”, a mai sous Marius.

Sprijin vital pentru familii

Pentru multe familii, ajutorul oferit de „șoferii de suflet” este de neprețuit. De multe ori, unul dintre părinți este nevoit să renunțe la locul de muncă pentru a-și îngriji copilul bolnav, iar veniturile scad drastic, în timp ce cheltuielile cresc.

„Fără ajutorul nostru, pur și simplu nu ar putea ajunge la tratament”, spune Marius.

Voluntariat care schimbă vieți – inclusiv pe a voluntarilor

Implicarea în acest proiect i-a schimbat profund perspectiva asupra vieții. „Apreciez mult mai mult faptul că eu și familia mea suntem sănătoși. Problemele care altădată păreau mari, acum nu mai sunt.”

De-a lungul drumurilor, Marius a primit și daruri simbolice care l-au marcat: un tablou pictat de un copil pasionat de artă, un desen cu Iron Man de la un băiețel pe care îl dusese de mai multe ori la tratament. Unul dintre copiii transportați de el a ajuns între timp student la Medicină, clasându-se primul pe țară la specialitatea chirurgie plastică.

Doar doi voluntari într-un județ

În prezent, în județul Satu Mare sunt doar doi șoferi de suflet: Marius Crișan, din municipiul Satu Mare, și Daniel Copos, din Carei. Cererile sunt însă mult mai multe decât pot acoperi.

„Dacă aveți permis, mașină, sunteți sănătoși și aveți puțin timp liber, vă invit să ni vă alăturați. Au fost situații în care nu am putut prelua drumuri, iar asta este foarte greu de dus”, transmite Marius.

Pentru el, fiecare cursă nu este doar un drum, ci o luptă dusă alături de copii și familiile lor, într-un efort tăcut care, de multe ori, înseamnă speranță.